CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALICI- elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1). ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se lăcomi; a se zgârci. 3. Tranz., intranz. și refl. (Înv. și reg.) A ologi. – Din calic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALICÍ vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALICÍ vb. v. cere, cerși, milogi, ologi, schilodi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. caliceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CALICÍ ~ésc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerșitul; a cerși. /Din calic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CALICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni calic; a-și pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-și pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALÍC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerșește; cerșetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Cerșetor. 2. Zgârcit, avar. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă. – Ucr. kalika.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALÍC s. v. cerșetor, milog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Calc ≠ galant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calíc m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kâlak, diform). Cerșitor [!], milog. Adj. Sărac de tot: om calic, țară calică. Munt. Mare avar, chirnog. Calic lipit pămîntuluĭ, extrem de sărac. V. colduș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) calicésc v. tr. Fam. Schilodesc, ologesc, lovesc răŭ: Auleŭ! M´aĭ calicit! Prefac în calic. Sărăcesc, aduc la sărăcie: războĭu a calicit țara. V. intr. Ajung sărac: cartoforu a calicit. Cerșesc: umbla calicind. V. refl. Mă milogesc, mă rog umilit. Mă scumpesc, mă chirinogesc, mă arăt zgîrcit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
